Yearn for the Moon

Ce frumoasă e când o privesc..
Ce mult aş vrea să fiu lângă ea..

Cu cât o vreau mai mult, cu atât o am mai puţin..

Cu cât o iubesc mai mult, cu atât ma urăşte mai mult...

Cu cât o strâng mai tare, cu atât o pierd mai mult..

Cu cât o ajung din urmă, cu atât se îndepărtează mai mult..

Cu cât vreau să îi fac mai mult bine, cu atât îi fac mai mult rău..

Cu cât încerc să o protejez mai mult, cu atât o rănesc mai mult..



De ce căutăm mereu să creăm legături care sunt deşi nu se văd?

De ce ne străduim atât să fim perfecţi când vedem că, totuşi, nu ne face bine?

De ce nu suntem noi?

De ce încercăm sa fim altcineva?

Suntem noi!

Aşa cum suntem, să ne preţuim!

Dacă Luna ne iubeşte, ne iubeşte pentru cine suntem!


Wonderful


Totu-i plin de lumină..
Totu-i plin de lucruri dulci...

Căldura ne incojoară..
Ne mângâie şi ne alină...

Verde, proaspăt şi curat..

Îngerul din noi e liber...
Să respire...
Să îşi desfacă aripile...
Să zâmbească fermecător ...

Ne redescoperim...
Ne dorim sa fim aproape unul de celălalt..

Visăm la vorbe venite din suflet...
Visăm la atingeri tandre...

Oare o să preţuim lucrurile astea când visul va deveni realitate?

Nimic nu e mai energizant decât o privire plină de iubire..
Nimic nu e mai plin de speranţă decât o atingere..

Dragoste, linişte, pace...
Altruism...

Sufletul e doar oglinda în care natura îşi reflectă dragostea pentru noi!