Visuri deşarte

Spuneţi-mi sincer:

V-aţi dorit vreodată ceva pe care mai apoi să îl vedeţi cum se năruie în faţa ochilor?

Eu mi-am dorit şi îmi doresc!

Dar de fiecare dată când întind mâna să prind, dispare...

Se tramsformă în cenuşă...

Dar speranţa...

Speranţa menţine în viaţă ceea ce mi-am dorit şi îmi doresc.

Datorită speranţei reuşesc să merg mai departe cu capul sus.

Poate intr-o zi voi reuşi să obţin ce îmi doresc...

Poate...

Cum e să îţi doreşti o carieră pe care nu o poţi avea?

Cumplit!

De ce?

Cu siguranţă ai muncit să o obţii şi pare pur şi simplu nedrept.

Cum e să îţi doreşti o iubire pe care nu o poţi primi...

Sfâşietor!

De ce?

Mai mult ca sigur ai oferit tot nu ca să primeşti, ci pentru că iubeşti, dar iubirea are nevoie şi de iubire nu doar de fericirea persoanei iubite.

Cum e să îţi doreşti o familie pe care nu o poţi crea...

Ingrozitor!
Sigur ai multa iubire sa oferi.

Cand cred ca m-am mai apropiat, macar un pic, de fericire pierd totul...

Oare chiar asa de nedreapta e viata?
Sau poate noi oamenii?

Oare ne dorim prea mult?

Continuu sa visez chiar daca tot ce am acum sunt
Visuri desarte!