Dark Hill

Mai erau cateva zile pana la plecarea mea spre locul natal pe care il abandonasem cu mult timp in urma cu scopul de a-mi continua studiile in strainatate. Insa, dupa absolvire, nu m-am intors acasa cum am spus, ci m-am stabilit in America.

Nerabdator sa vizitez meleagurile pe care le strabateam cand eram inca un copil, i-am spus sefului meu ca imi iau concediu cu doua zile mai devreme.

Intors de la serviciu mi-am luat cele doua bagajele, le-am pus in portbagaj si am plecat in mult-asteptata calatorie.

Ma emotionam numai la gandul ca o sa-mi revad vechii mei prieteni.

Cand am intrat in oras am avut un sentiment ciudat,dar eram prea entuziasmat ca sa observ ca acest oras era mort, ca stradutele erau pustii...

La vederea casutei in care am petrecut cei mai frumosi ani din viata, nu am mai dat importanta ciudatei senzatii ca sunt urmarit.

M-am instalat in vechiul meu dormitor si am ramas cateva clipe ratacit in dulcile amintiri.

Dupa revenirea mea in prezent, am coborat in sufragerie pentru a savura un pahar cu vin in timp ce despachetam restul lucrurilor.

Afara nu se auzea decat ploaia care, parca, prevestea ceva rau. Ascultand sunetul produs la lovirea picaturilor de ploaie de fereastra am adormit, precum un copil dupa o zi lunga de joaca, pe canapeaua de langa semineu.

In seara aceea am avut un vis tare ciudat: i-am vazut pe prietenii mei cum erau torturati si auzeam o voce straina, care imi cerea ajutorul.

La urmatorul tunet m-am trezit din acel cosmar, iar cand casa mi-a fost luminata de un fulger, am zarit langa mine un monstru. Speriat, am sarit de pe canapea si am aprins lumina, insa pe canapea nu mai era nimeni...

A doua zi am plecat la o scurta plimbare sub rasaritul cald al noii zile, incercand sa-mi fac ordine in ganduri.

Orasul dadea impresia ca ar fi parasit, era invaluit de un val de liniste, care ar fi inspaimantat pe oricine.

Daca am vazut ca toate magazinele sunt inchise, m-am hotarat sa plec in vizita la bunul meu prieten Paul.

Dupa strasnice lovituri in usa, m-am indreptat spre curtea din spate unde am gasit usa de la bucatarie deschisa.

Curios din fire, am intrat. Casa era amenajata la fel ca atunci cand locuiam in oras. Pe peretele din spate era atasat un calendar, care era cu 10 ani in urma.

Dezamagit ca nu l-am gasit pe tovarasul meu din copilarie, am plecat acasa.

In fata portii am avut din nou senzatia ca sunt urmarit, cand am deschis poarta mi-am vazut curtea plina de pisici. Abia am reusit sa ajung in casa.

Eram torturat de tot felul de ganduri intunecate. Lumina palida de luna, care se cernea prin pacla, imi atingea chipul pe care puteai citi durerea pierderii...

Gandurile mi-au fost distrase de zgomotele ciudate ce veneau de afara. M-am dus la fereastra sa vad ce se intampla. Deodata corpul mi-a fost patruns de o frica pe care o simteam ca pe o arsita. In curtea mea se aflau oamenii cu care am crescut, doar ca nu mai erau oameni, ci niste monstri insetati de sange.

Socul a fost atat de mare incat am lesinat. Cand m-am trezit, eram pe treptele bisericii.

M-am ridicat si am intrat in biserica; aceasta era plina de cadavre, iar in fata lor, langa altar, era un manuscris unde erau descrise chinurile uriase prin care au trecut locuitorii orasului timp de doi ani.

Cand eram mic auzisem diferite povesti inspaimantatoare, cum ar fi ca orasul e blestemat; daca atunci nu le crezusem, acum era un moment bun sa le dau crezare. Nu am apucat sa termin de citit, ca mortii, care ma inconjurau, au inceput sa se ridice.

La vederea acestor fantasme am fugit spre casa, acestia venind dupa mine. M-am suit in masina si am plecat lasand in urma ceea ce mai ramasese din prietenii mei. Privind inapoi, nu vedeam decat o turma in forma de duhuri.

Cu dovada obtinuta m-am dus la marii savanti ai Americii. Impreuna cu acestia am distrus acel loc, care reprezenta o amenintare pentru intreaga lume.

Toata viata am avut constiinta incarcata ca am contribut la uciderea celor pe care ii iubeam, chiar daca era singurul mod prin care ii puteam scapa de blestem. Acum, pe patul de moarte las, aceasta scrisorica si acel manuscris patat de sange gasit in DARK HILL, viitorilor oameni de renume.

Daca, dupa ce imi dau duhul, ma transform intr-o ciudatenie ca ceilalti, nu ezitati si omorati-ma; de data asta cu adevarat...!