Visul...

Singurătatea care mă copleşea în acea seară era dureroasă... În încercarea de a alunga acest sentiment, am plecat într-o mică expediţie în grădina din spatele casei. M-am aşezat pe leagănul dintre trandafiri, leagăn pe care nu-l mai văzusem până în acea seară.

Uitându-mă pe cer şi simţind adierea vântului ce-mi mângâia faţa, am început să uit de acea tristeţe ce mă scosese afară...

Liniştea ce mă înconjura a fost înlăturată de o voce care mă striga; când am deschis ochii în faţa mea şi-a făcut apariţia un înger negru care îmi spunea că iubitul meu e în pericol. Acest înger repeta acelaşi lucru zicând că iubirea vieţii mele va fi cuprins de un dor nebun şi că va veni cu orice preţ să mă vadă, dar această plecare îi va aduce moartea.

Am sărit din leagăn şi am început să ţip ca o isterică spunând că nu poate fi adevărat; e prea tânăr ca să moară şi cine e el de îmi spune mie ce se va întâmpla. Răspunsul nu a întârziat să vină, dar era ilogic: acesta declara că este îngerul morţii şi că a venit după el.

La câteva minute s-a auzit telefonul. Am fugit disperată să răspund. Cele rostite de cel care mă sunase m-au lăsat fără glas, am înmărmurit. Era doctorul de gardă la urgenţe la spitalul municipal care mă anunţase că logodnicul meu a decedat. Nu putea fi adevărat, credeam că totul e un vis. Nu voiam să văd adevărul. Faţa îmi era acoperită de lacrimi de sânge, devenisem rece ca gheaţa. Într-un moment de luciditate am alergat spre locul unde îl văzusem pe acel înger, însă nici leagănul, nici el nu mai erau acolo.

M-am suit în maşină şi am plecat la spital să identific cadavrul. El era, mă părăsise. La vederea şi atingerea lui sufletul mi-a fost sfâşiat. În momentul acela totul devenise tulbure.

Voiam să dispar, să mă dizolv. Nu puteam suporta atâta suferinţă, era prea mult. Afară începuse să plouă, erau lacrimile norilor ce plângeau în urma morţii lui. Am plecat unde am văzut cu ochii, voiam să uit, dar am avut un mic accident cu maşina şi am ajuns într-o pădure întunecată.

Simţeam cum ceva îmi dă târcoale, era o umbră...un monstru. Atingerea acestuia m-a trimis într-o altă dimensiune. Astfel, am luat parte la accidentul persoanei iubite. În graba lui de a ajunge acasă a dat peste ceva, cred că era o fată, după care în faţa lui s-a deschis pământul şi l-a prins. Atunci totul s-a limpezit, era răzbunarea sufletului, care fuseseră răpit în lovitura acelei persoane.

Când am ajuns acasă l-am găsit pe detectiv aşteptându-mă ca să-mi spună că viitorul meu soţ decedase în urma unui cutremur. Ştiam că nu este aşa, dar aprobam cele spuse de el.

M-am dus în dormitor şi m-am întins pe pat plângând pierderea dragostei mele. Totul se terminase, nu mai aveam nici o speranţă. De nicăieri i-am auzit vocea care mă striga. M-am ridicat şi l-am văzut, era lângă mine. Mi-a spus că am avut un coşmar, dar totul e bine, este lângă mine să mă apere.

I-am cerut să nu mă părăsească niciodată. Nu ştiam dacă fusese cu adevărat un vis, deoarece totul părea atât de real.

Misterul inexplicabilului mă cuprinsese... Ce reprezenta acel vis?